Стаття професора Аліна-Міхая Германа про музейний рукопис

В румунському науковому журналі «Limba română» (Anul LXXI 2022. Nr. 1–2 ianuarie – iunie) вийшла стаття «Un manuscris necunoscut al lui Teodor Corbea» («Невідомий рукопис Теодора Корбе») присвячена рукописному віршованому Псалтиру румунського дипломата, письменника та перекладача Теодора Корбе, що зберігається в колекції Чернігівського історичного музею імені В.В. Тарновського. 

Автором статті є фахівець у галузі румунської літератури, Доктор філологічних наук, професор Університету «1 грудня 1918 року» м. Альба-Юлія Алін-Міхай Герман, який ретельно вивчав літературну спадщину Теодора Корбе та опублікував деякі його праці (в тому числі і віршований Псалтир).

В статті представлений порівняльний аналіз двох збережених рукописів поетичного Псалтиру Теодора Корбе – з Бібліотеки Румунської Академії (філіал в Клуж-Напоці) та нещодавно атрибутованого екземпляру з фондів Чернігівського історичного музею.

Автор підкреслює наступні важливі відмінні моменти в двох рукописах. Так в чернігівському екземплярі знаходиться слово до читача, яке відрізняється від передмови в клужському рукописі. Також саме екземпляр з нашого музею дає змогу точно встановити час написання віршованого Псалтиру, а саме 1720 рік. Це вказується в слові Теодора Корбе до читача.

Професор Алін-Міхай Герман підкреслюючи наукове значення рукопису, що зберігається в Чернігівському історичному музеї акцентує увагу на його важливу особливість. На відміну від книги в Клуж-Напоці, чернігівський  рукопис містить повний текст віршованого Псалтиру, що дозволяє заповнити значні прогалини в тексті румунського варіанту рукопису.

Музейний рукопис є особливо цінним та унікальним ще й тому, що являє собою  чернетку з робочими правками. Він дає змогу прослідкувати за думкою автора, генезисом поетичного Псалтиру. Екземпляр же, що знаходиться в Румунії є кінцевим варіантом твору.

За словами румунського дослідника професора Аліна-Міхая Германа знахідка чернігівського рукопису мотивує перевидати поетичний Псалтир Теодора Корбе, внісши важливі корективи та додавши текст тих псалмів, яких не вистачає в рукописі з Клуж-Напоки.

Старший науковий співробітник музею,
кандидат богослов’я Мирослав Май-Борода

Оригінальний текст статті:

Alin-Mihai Gherman

UN MANUSCRIS NECUNOSCUT AL LUI TEODOR CORBEA

Datorită străduinței și dăruirii unui distins cercetător ucrainean, domnul Miroslav Mai-Boroda din Cernihiv (ucr. Черні́гів, rus. Черни́гов), care, în efortul său de a lămuri originea și soarta unui manuscris păstrat sub cota AL 947 în colecțiile Muzeului „V. V. Tarnovski” din localitate a apelat la specialiști români, l-am putut identifica ca fiind manuscrisul original al Psaltirii în versuri a lui Teodor Corbea1 în prima sa redactare. Pe lângă marea asemănare a scrisului din acest manuscris cu cel din dicționarul latin-român2 al lui Teodor Corbea și identitatea textului cu manuscrisul păstrat la BAR Cluj-Napoca sub cota ms.rom. 45, editat de noi3, trebuie să facem câteva observații despre fiecare din cele două manuscrise.

În ceea ce privește structura textului observăm că manuscrisului de la Cernihiv îi lipsesc epistolele dedicatorii și predosloviile către cititori, scrise în slavona ucraineană și în română. Are, în schimb, la sfârșitul textului, un Cuvânt către cititori diferit de predoslovia din manuscrisul clujean.

La o primă examinare, putem afirma că manuscrisul4 a fost scris pe file separate și legat ulterior, căci numai astfel se pot explica fițuicile cu completări de text incluse în legătură și faptul că psalmii 17–22 se află după Psalmul 82. Redactarea textui pe file separate explică de ce, în momentul legării, începutul unora dintre versuri este înglobat de legătura făcută ulterior. Pentru acest fapt pledează și semnele grafice (de cele mai multe ori geometrice) care marchează continuarea textului de pe o filă pe alta. Paginile care restabilesc ordinea psalmilor sunt însoțite de indicații precum „întoarce la foaia 17 din-ceput”. Tot redactării textului pe file independente (și păstrării lui, pentru o bucată de timp, în aceeași condiție) se poate explica și starea lui de conservare: partea inferioară a filelor prezintă semne mai mari sau mai mici de deteriorare, spre deosebire de marginile laterale și cea superioară, care sunt intacte. Putem deduce că, pentru o vreme, a fost păstrat cu filele rulate, fapt care explică și deteriorarea mai accentuată a ultimelor file.

Aspectul exterior al legăturii și faptul că au fost intercalate la legare și bucăți mai mici de hârtie cu completări ale textului ne îndeamnă să credem că manuscrisul a fost legat ulterior tot în timpul vieții lui Teodor Corbea.

Manuscrisul are 278 de file scrise pe ambele părți, cu o grafie foarte asemănătoare cu cea întâlnită în dicționarul său român-latin, scrisul fiind puțin alterat atât de ductul mai neglijent, cât și de vârsta autorului. În cadrul de la Cernihiv întâlnim numeroase linii care marchează segmentarea pe pagini a textului festiv din manuscrisul clujean.

Cu toate că, față de exemplarul de la Cluj, manuscrisul original conține și corecturi de text făcute în timpul redactării inițiale a versurilor (mai ales corecturi în ceea ce privește rima sau metrul), diferențele între cele două manuscrise sunt totuși minime, putând fi explicate în majoritatea cazurilor ca greșeli de copiere; există, totuși, posibilitatea ca unele dintre ele să fie îmbunătățiri făcute voluntar de autor. Spre deosebire de exemplarul de la Cluj, manuscrisul din ucraina conține textul complet al psaltirii versificate, permițând, astfel, completarea unor lacune extinse de text, absente în manuscrisul clujean, datorită pierderii unor foi. De asemenea, prima redactare nu conține cele două predoslovii, română și slavonă, către cititori, și nici cele două epistole dedicatorii (română și slavonă) dedicate împăratului Petru cel Mare. Conține, însă, la sfârșitul său, un Cuvânt cătră cititoriu (păstrat, din păcate, incomplet, fiind, probabil, partea exterioară a manuscrisului păstrat rulat până la legare). Din aceasta, aflăm însă câteva informații importante, care, pe de o parte, infirmă unele din concluziile cercetării noastre anterioare, pe de altă parte, confirmă alte concluzii avansate.

Versurile:

„Această voi de psalm cântare

Scrisă în vearș și trasă, care

Cântați și cetiți fără leane

Primindu-o cu dragi seamne

Și sfânta voastră dezmierdare.

Să nu dați voi în uitare

Pre cel ce au pus osteneală

Pentru a voastră foloseală

Au scris ș-a aduce

Într-acest chip cu vearș dulce

Todor Corbea brașovanul

Când umbla de la Hristos anul

Mie una și șapte sute

Și doaozeci dintr-a sa curte

De la Chiov aceaste voao

Să primiți pocloane noao

Pentr-a lui voi dirăpă[tate]”

infirmă opinia avansată de noi că textul a fost redactat înainte de fuga sa alături de Toma Cantacuzino în Rusia după eșecul campaniei de la Stănilești (1711) și spun explicit că redactarea a avut loc la Kijv (Kiev) în anul 1720. Viitoare cercetări în arhivele și bibliotecile din Kijv vor putea să ofere informații despre activitatea și viața lui Corbea în localitate.

Copia festivă a psaltirii versificate păstrată la Cluj era destinată să fie înmânată țarului, cu siguranță pentru obținerea unor beneficii și, probabil, și în nădejdea unei viitoare tipăriri a textului. Faptul nu a mai avut loc datorită morții țarului în ianuarie 1725, pe care, de altfel, campania militară din Persia (1722–1723) și boala (1724–1725) l-au ținut departe de locul unde se afla Corbea. Exemplarul a fost trimis la Biserica „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului, în al cărui inventar îl găsim consemnat la 17265.

Însă versurile

„Scrisă în vearș și trasă, care

Cântați și cetiți fără leane

Primindu-o cu dragi seamne

Și sfânta voastră dezmierdare.

Să nu dați voi în uitare

Pre cel ce au pus osteneală

Pentru a voastră foloseală”

confirmă supoziția noastră că, spre deosebire de Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, intenția lui Corbea a fost de a compune un text literar cu valențe estetice și cu multe experimente de versificație. Compus cu această intenție, textul lui Corbea se dovedește a se integra unei direcții frecventate în poezia Barocului european6.

Începutul predosloviei Către cititori ne pune în fața unei afirmații subliniate a ideii latinității și a unității poporului român, cum o fac puține texte până la cele ale Școlii Ardelene:

„Voi, rămășițele lui Traian

Ieșiți de mie și sute de ani

Din Râm, ai miei frați și peminteani,

Ungureani, munteani și moldoveani […]7”

Manuscrisul de la Cernihiv conține, pe copertele interioare, și o serie de însemnări (majoritatea în slavona ucraineană), asupra cărora vom reveni în momentul descifrării lor. O cercetare detaliată a manuscrisului și a însemnărilor mai sus menționate vor oferi, cu siguranță, mai multe informații.

Datele oferite de domnul Miroslav Mai-Boroda, pe care nu le-am putut nici verifica, nici continua prin cercetări personale, spun că urmașii lui Teodor Corbea, dintre care unii au fost în relație de rudenie cu hatmanii Ucrainei, s-au stabilit, după popasul kievean, la Cernihiv, unde au întreținut relații strânse cu mediul intelectual și aristocratic de acolo.

Descoperirea manuscrisului de la Cernihiv ne va obliga la o reeditare integrală a Psaltirii în versuri a lui Teodor Corbea, care se dovedește a fi, cu trecerea timpului, alături de dicționarul său latin-român, unul din textele majore ale literaturii noastre vechi.